Literatura bulgară în prim plan la Bookfest · 🇷🇴

Grădinarul și moartea urmărește destinul unui om născut la sfârșitul Celui de-Al Doilea Război Mondial, care a trăit comunismul și apoi prăbușirea sa. Un om care își petrecea timpul îngrijindu-și grădina de legume, care urmărea cu bucuria unui copil mugurii pe cale să se deschidă, care desprindea cu delicatețe frunzele verzi de mentă ca să le pună peste feliile de roșii din salată.

Născute din vinovăţie abordează istoria contemporană a Europei de Est – dictaturi totalitare, tranziţia spre democraţie, migraţia în Occident – prin intermediul poveştilor a trei femei bântuite de violenţă, dependenţă şi de neputinţa de-a găsi un loc pe care să-l numească „acasă”.

Asemenea unui infern dantesc, Vulcan este un roman care-și urmează aventura în cercuri din ce în ce mai restrânse spre un centru pe care îl poți doar bănui, care are în spate imaginea halucinantă și profund ironică a Bulgariei contemporane.

Romanul Vanatorul de fluturi din Ada Kaleh ne poartă spre insula scufundată sub apele Dunării, supranumită și „Atlantida Dunăreană". Un loc cu o istorie fascinantă care, la începutul secolului trecut, pe cand se afla sub stăpânirea sultanului, avea reputația unui paradis al contrabandiştilor și a unui ideal implinit al anarhiştilor, fiind un exemplu de despotism arbitrar.

„— Aș vrea să știu, Tumba, cum pot fi prelungite momentele plăcute. Uneori durează prea puțin. — Cred că momentele plăcute se pot prelungi zâmbind, Lupo. Și gura ta e scurtă, dar zâmbetul o alungește.“

Nadejda Radulova (n. 24 aprilie 1975, Pazardzik) este o poetă, traducătoare și editoare bulgară, doctor în literatură comparată, autoare, între 1994 și 2020, a opt volume de poezie, printre care Памук, стъкло и електричество (Bumbac, sticlă și electricitate, 2004), Бандонеон (Bandoneon, 2008), Когато заспят (Atunci când ei adorm, 2015) și Малкият свят, големият свят (Lumea mică, lumea mare, 2020). Prezentă în antologiile A Fine Line: New Poetry from Eastern and Central Europe (2004) și A Balkan Exchange (2007). A tradus în bulgărește cărți semnate de Philip Roth, Jean Rhys, Sam Savage, J.M. Coetzee, Jackie Kay.

Ecourile războiului din Ucraina s-au făcut simțite în poezia prezentului încă din primele săptămâni ale năvalei rusești în țara vecină; nici nu putea fi altfel, unda de șoc a catastrofei pe care a provocat-o revizionismul putinist afectând întreaga lume contemporană, iar poeții, cu senzorul lor ultrasensibil la silnicie și suferință, au avut un răspuns prompt și spontan de ordin existențial.

Un trubadur ironic cu multe referințe la tradiție, mi-am spus. Un vecin care scrie despre Bdin (numele medieval al Vidinului, un oraș cam la 300 de km de București), pomenind alți poeți bulgari de care nu am auzit niciodată. „Din păcate, chiar dacă suntem foarte aproape, știm foarte puține lucruri unii despre ceilalți”, a spus Ivan Hristov într-un interviu pentru o publicație românească.

„Între ultimul tramvai și cel dintâi” este un volum bilingv de poezie (română-bulgară) scris de autorul și muzicianul bulgar Petar Tchouhov. Cartea a fost publicată la Editura Eikon, în traducerea Ameliei Stănescu și a Lorei Nenkovska. Volumul s-a bucurat de un succes deosebit și a fost inclus în topurile celor mai bine vândute cărți la Salonul Internațional de Carte Bookfest 2026.

Un sat pierdut între Balcani şi Dunăre devine locul de întâlnire dintre un scriitor fascinat de antichităţi şi enigme ale istoriei, o tânără medievistă din Franţa şi nişte restauratori chemaţi de preotul local să refacă frescele bisericii. În căldura toridă a două zile şi două nopţi de vară, printre fantomele trecutului şi prezentului, se vor topi pasiuni, reflecţii, iluzii, căutări şi secrete. Râul de sticlă, în care ne cufundăm cu toţii, este viaţa însăşi.

Satul de pe malul drept al Dunării, de unde încep și unde sfârșesc cele douăsprezece povestiri, e un Macondo bulgar străbătut de un fior bogomilic. Poveștile mai multor generații de pescari, marinari, muncitori aflați mereu pe drumuri, femei și copii rămași acasă, emigranți în Argentina și Italia se încrucișează în sclipirea constantă și fascinantă a apelor. Glasurile celor vii și-ale celor morți se-amestecă indiscernabil cu marele glas al Dunării, care nu străbate doar pământurile, ci trece literalmente prin trupul fiecărui personaj, despărțind malul său drept de cel stâng.