Noutăți editoriale • Editura Trei • Bookfest 2026 · 🇷🇴

La câțiva ani după Marea Stingere, o misterioasă pană de curent, confruntați cu dispariția aproape completă a umanității, doi îndrăgostiți disecă multiplele fațete ale iubirii lor. Din acest dialog se conturează, bucată cu bucată, o definiție foarte personală a iubirii, una care depășește sfera relațiilor și pătrunde în metafifizică, geologie, lingvistică, inteligență artifificială. Cu ani în urmă, o scriitoare și soțul ei, profesor de latină, făceau o călătorie la Veneția. În timp ce cutreierau orașul, au fost martori la tot felul de întâmplări ciudate, care arătau că lumea din jur se îndreaptă spre colaps. Îmbinând ficțiunea și eseul, poezia și filosofia, Cartea tuturor iubirilor are alura unei confesiuni surprinzătoare, expansivă și în același timp de o rară delicatețe, de o subtilitate imaginativă care reînnoiește percepția iubirii și pledează pentru speranță în fața unui prezent în descompunere.

Micul Joseph Coppock, un băiat stăpânit de curiozitate, încearcă să înțeleagă firea lucrurilor. El trăiește singur într-o casă veche și-și petrece timpul citind benzi desenate, colecționând ouă de păsări și jucându-se cu bile de sticlă. Într-o zi, un vânzător de haine vechi apare într-o căruță trasă de un cal alb și între cei doi, bărbat și băiat, se naște o prietenie rară, pe care Joseph n-ar fi putut-o găsi în revistele sale. Luminos, descriind o lume fantezistă în cele mai mici și stranii detalii, Vrăjitor Rătăcitor este o contopire uimitoare între mit, folclor și poveștile pe care ni le spunem ca să găsim sensul lucrurilor.

Fericirea, emoțiile, dependențele, fricile, credințele, performanțele, capacitatea sau incapacitatea noastră de a ne schimba sunt doar efectul interacțiunilor dintre neuronii noștri? În zilele noastre, totul sau aproape totul pare să-și găsească explicația în creier, neuroștiințele și științele cognitive captând interesul publicului larg. Pe baza experienței sale de cercetător în domeniul neuroștiințelor autorul se întreabă dacă nu cumva proliferarea discursurilor despre creier, această neuromanie pe care o întâlnim în prezent, se face cu prețul unor simplificări, aproximări sau chiar neadevăruri. Răspunsul îl găsim în această carte al cărei scop este acela de a le da cuvântul oamenilor de știință și de a face accesibile lucrările lor, cu limitele și precauțiile aferente, pentru a nu mai fi condamnați la discursuri caricaturale care instrumentalizează cercetările despre creier din motive ideologice sau comerciale, oferind cititorului acces la ce spun cu adevărat neuroștiințele și științele cognitive, și nu doar ce se presupune că ar spune.

Cum sa repunem ordine in haos cand adevarurile par a fi multiple forme de a pune lucrurile in perspectiva? De la mituri la practica terapeutica, de la cuvantul care consoleaza sau amprenteaza suferinta ca o pojghita pe corp la perspectiva mult mai optimista a evanescentei, a creativitatii de tip artistic, care duce la limpeziri altfel decat cele asteptate, sperate. Atingand profunzimi. Propunand simboluri si metafore. Fara judecati inhibante si adevaruri impuse. Cu o anume gratie a seriozitatii, cu multa blandete si empatie. Si cu mult talent." (Dr. Smaranda Vultur, scriitoare si critic literar)

Într-o lume aflată permanent într-un vârtej de neoprit, curajul de a spune NU a devenit azi o virtute civică, politică și socială. Este expresia unei forme de rezistență la strategiile care ne seduc cu apelurile pentru o viață „autentică” și „împlinită”, dar care ne fac să fim obedienți de bunăvoie, gata să mergem „cu valul". Ciprian Mihali descrie multiplele forme de supunere voluntară (cognitivă și afectivă, deopotrivă) și felul în care ne lăsăm în voia unor rețete de viață promițătoare sau chiar miraculoase. Dar nu judecă această obediență ca pe o decădere, ci o vede ca pe un mod de a ne integra, de a fi „în rând cu lumea“, fără să ridicăm prea multe întrebări și fără să mai facem un pas înapoi, ca să sesizăm toată țesătura politico-economică în care ne-am lăsat prinși. Acestei tendințe de resemnare și retragere din spațiul public, autorul îi contrapune curajul de a spune NU limitărilor lumii de azi și de a participa activ la un viitor comun, mai just și mai bun pentru cât mai mulți dintre noi.

Apreciată pentru proza sa scurtă plină de forță, Claire Keegan revine cu trei povestiri scrise într-un stil rafinat, care alcătuiesc împreună o analiză strălucită a dinamicii de gen și un arc narativ de la primele până la cele mai recente opere ale sale. În povestirea care dă titlul volumului, Cathal se confruntă cu un weekend prelungit, mintea lui fiind bântuită de gândul la o femeie cu care ar fi putut să-și petreacă viața, dacă ar fi acționat altfel; în „Lunga și dureroasa moarte“, șederea unei scriitoare la casa de pe malul mării a lui Heinrich Böll, pentru o rezidență literară de două săptămâni, este tulburată de un profesor care își exprimă opiniile cu obstinație; iar în „Antarctica”, o femeie căsătorită pleacă din oraș ca să vadă cum este să se culce cu un alt bărbat și ajunge în mâinile unui străin posesiv. Fiecare povestire explorează dinamica ce corupe legătura dintre femei și bărbați: lipsa generozității, greutatea așteptărilor, amenințarea iminentă a violenței.

Chiamaka este o scriitoare nigeriană care trăiește în America. Singură în mijlocul pandemiei, își amintește de foștii iubiți și se luptă cu propriile alegeri și regrete. Zikora, cea mai bună prietenă a ei, este o avocată plină de succes care, trădată și cu inima frântă, trebuie să ceară ajutor de la persoana în care crede cel mai puțin. Omelogor, verișoara îndrăzneață și sinceră a lui Chiamaka, este o femeie cunoscută în Nigeria, a cărei încredere se clatină în fața propriei reflexivități. Iar Kadiatou, menajera lui Chiamaka, își crește cu mândrie fiica în America, dar se confruntă cu o dificultate de neimaginat care amenință tot ceea ce a realizat până acum. În Numărătoare de visuri, Adichie abordează însăși natura iubirii. Este fericirea adevărată atinsă vreodată sau e doar o stare trecătoare? Cât de sinceri trebuie să fim cu noi înșine pentru a iubi și a fi iubiți? O reflecție pătrunzătoare asupra alegerilor pe care le facem și a celor făcute pentru noi, asupra fiicelor și mamelor, asupra lumii noastre care depinde de legăturile cu ceilalți, Numărătoare de visuri pulsează de emoție și observații profunde despre sufletul uman, într-un stil frumos, puternic.

Este practica adevărului singurul focar de rezistență la abuzurile puterii politice? A fost, în cele din urmă, Foucault un gânditor neopragmatist şi un liberal critic? Cum e posibilă o estetică a existenței în lumea de azi? Cum se împletește în chip efectiv îngrijirea de sine cu grija de ceilalți? Volumul de față întrebuințează „lada cu unelte” a lui Foucault pentru a interpreta într-un mod original și incitant o serie de experiențe și aspecte notabile din realitatea socială: de la scriitura de sine pe Facebook la eugenismul liberal și de la natura regulilor morale la istoria practicilor sinelui în Antichitatea greco-romană și în creștinism.

Cartea pe care din ne-întâmplare o țineți în mână acoperă multe genuri. O pot citi pasionații de povești cu fantome, cei îndurerați care caută răspunsuri, amatorii de călătorii în timp - adulții ce trăiesc cu nostalgia anilor 1980, curioșii ce vor să dezlege misterul vieților paralele, cei spirituali și scepticii deopotrivă, romanticii care din când în când mai au nevoie de câte o poveste de dragoste, devotații astrologiei și mediumnității și toți cei care au deja pregătit un mesaj ascuns printre aceste rânduri, gata să le ofere claritate. Vitraliu din fragmente de fantomă este un argument pentru redefinirea cuvântului imposibil.

Exista multe feluri de a-ti arata umanitatea. Uneori esti receptiv la ipohondria brusc impartasita a unui necunoscut, la fel ca in povestirea Instalatorul. Alteori incerci sa intelegi ce mai ramane din tine daca indepartezi lucrurile care te definesc, ca in Mina de petrol.