
Creează-ți propria ta colecție
Salvează obiecte în propriile tale colecții
Urmărește obiectele
Marchează obiectele cu propriul status
Abonează-te
Primește actualizări când sunt adăugate obiecte noi
Aruncă un ochi și pe alte colecții care s-ar putea să-ți placă.
Sortează după
Pornind de la intimplari personale sau cunoscute de toata lumea, Aurora Liiceanu ne ofera o analiza subtila a mecanismelor psihicului uman, dar si a unor fenomene si comportamente tipice societatii romanesti actuale. Textele sale, adesea pline de umor, intotdeauna incitante, au subiecte dintre cele mai diverse, de la modernizarea satelor traditionale, dramele psihologice ale dezradacinatilor si degradarea societatii, pina la educatia copiilor, superstitiile moderne, fata ascunsa a VIP-urilor, complicatiile unor povesti de dragoste si nevoia obsedanta de admiratie a multora dintre noi.
Volumul reuneste biografiile unor femei exemplare, a caror existenta a fost legata de arta si care si-au uimit contemporanii prin originalitate: Coco Chanel (1883-1971), cunoscuta creatoare care a revolutionat lumea modei, Elisaveta Bagreana (1893-1991), poeta nominalizata la Premiul Nobel, Cecilia Cutescu-Storck (1879-1969), pictorita, prima femeie profesor intr-o academie nationala de arte din Europa, si Lee Miller (1907-1977), celebrul fotomodel devenit fotograf de razboi. O frantuzoaica, o bulgaroaica, o romanca si o americana ale caror povesti de viata fascineaza si astazi.
„Nu exista egalitate intre sexe, exista doar care pe care, sigur, si dragoste exista, dar ele sint legate. Iubire oarba nu exista, iubirea trebuie cistigata. Barbatul trebuie sa inteleaga ce inseamna o femeie. O femeie e o femeie... Femeile vor cu orice pret ca barbatii sa renunte la cele trei atribute prin care sint definiti: emotionalitatea restrictiva, inhibitia afectiunii si preocuparea pentru succes. Ele vor iubire. Dar, culmea, sint atrase exact de cei care corespund atributelor de mai sus. S-ar indragosti ele, oare, de barbati sensibili si emotivi, mingiietori si plini de tandrete ca o mama si neanimati de ambitii de ascensiune sociala?” (Aurora Liiceanu)
Pornind de la afirmatia lui Nabokov conform careia „singura fericire in aceasta lume este sa observi, sa te examinezi atent pe tine insuti sau pe altii”, cartea Aurorei Liiceanu reprezinta o fascinanta analiza a psihicului uman. Daca prima parte dezvaluie schimbarile dramatice pe care „amanuntul biografic” le poate declansa in viata noastra, analizeaza atitudinea femeii fata de razboi, traseaza paralele intre destinele unor oameni care au trait in epoci diferite sau prezinta biografiile unor personaje exceptionale ca Marie Leon Bonaparte, partea a doua contine povestiri despre tradarea sau razbunarea in dragoste, dar si despre relatiile intre persoane care se deosebesc ca temperament, statut social sau etnie.
„Existentialul, traitul, substanta concreta si irepetabila a «timpului pierdut» se regasesc intr-un dialog pasionant si fertil cu lecturi, teorii antropologice si psihologice, cu poezii si romane, cu Cehov si cu Citind «Lolita» in Teheran. Se regasesc, evident, nu atit ca atare, cit ca experienta exemplara si elocventa, prin intermediul careia cunoastem mai bine natura umana, acel inefabil to anthropinon pe care il vineaza cu atita perseverenta si stiintele umaniste, si literatura, si artele.” (Zoe Petre)
Intre 1949 si 1958, satul Nucsoara a fost centrul miscarii de rezistenta din munti conduse de Toma Arnautoiu. Grupul Arnautoiu nu mai exista; membrii lui au fost executati. Exista insa supravietuitorii acelor vremuri si amintirile lor. Pe baza interviurilor cu acesti supravietuitori, Aurora Liiceanu incearca sa reconstituie evenimentele, sa determine motivatiile participantilor la rezistenta, sa clarifice structurile de putere in grupurile de partizani sau conflictele din cadrul acestora, sa stabileasca o tipologie a tradarii sau a razbunarii. Portretele diferitelor personaje nu pastreaza nimic din aura de legenda pe care le-au conferit-o povestile despre miscarea de rezistenta, dezvaluind oameni obisnuiti, cu nelinisti, sperante si temeri, oameni care au scris insa o pagina de istorie.
Prin ce se defineste o mare iubire? Obsesia fetelor de a se casatori se naste din propria lor dorinta sau este inoculata de familie, de carti si de emisiunile TV? Cum esti privit in Romania daca esti single? Ceea ce ni se intimpla este pura intimplare sau destin prestabilit? Aurora Liiceanu incearca sa raspunda la aceste intrebari – si la multe altele – prin intermediul unor povesti de viata pline de tilc. Experientele personajelor ei ne ajuta sa rezolvam probleme cu care ne confruntam adesea, de la incertitudinile in dragoste la educatia copiilor, de la efortul de a arata cit mai tineri la modul in care putem lupta impotriva cliseelor impuse de societate.
Hadley Hemingway si Zelda Fitzgerald par sa aiba in comun un singur lucru: amindoua au fost casatorite cu scriitori celebri. In rest, sint complet diferite: Hadley e o femeie care a asimilat valorile mediului din care provine si nu isi doreste decit o viata linistita alaturi de sot si de copii; Zelda e autonoma, excentrica, incalca toate regulile si incearca mereu sa se desprinda de personajele feminine create de celebrul ei sot, care o foloseste ca sursa de inspiratie pentru cartile sale. Comparind personalitatile si relatiile lor cu partenerii de cuplu, Aurora Liiceanu ne arata ca Hadley si Zelda reprezinta de fapt doua tipuri feminine pe care le putem recunoaste cu usurinta si astazi, daca privim atent in jurul nostru.
La prima vedere, Ioana, zisa Biba, este o femeie obisnuita. Inca tinara, energica, se ocupa de casa si de iubitul bolnav. Ea are insa o poveste cutremuratoare: in urma cu mai multi ani, si-a ucis in bataie fratele. Ce anume a impins-o la acest gest? A fost un simplu impuls sau urmarea unei copilarii marcate de abuzuri? Ioana crede ca un moment esential i-a schimbat destinul – cel in care si-a invitat fratele mai mare sa locuiasca impreuna. Stie ca este vinovata, dar nu pare sa aiba remuscari pentru raul pe care l-a facut. Pornind de la povestea ei, Aurora Liiceanu schiteaza un tablou realist al vietii in inchisoare si incearca sa stabileasca daca exista un „cod genetic” al criminalilor sau daca faptele acestora sint rezultatul educatiei si al conjuncturii.
Relatia dintre soacre si nurori a fost dintotdeauna subiect de glume, dar si de discutii serioase. O regasim in povestile populare si in zicatori, in romane si in show-uri TV, unde, in general, soacra apare ca un personaj negativ, iar nora, ca o victima. Rivalitatile si conflictele soacra-nora, care nu de putine ori duc la violenta, ii preocupa si pe psihologi, psihanalisti, sociologi si antropologi. Apelind la surse dintre cele mai diverse, de la literatura stiintifica la povesti reale, Aurora Liiceanu analizeaza acest raport complicat dintre doua femei care concureaza pentru dragostea aceluiasi barbat: una ca mama care nu vrea sa-si piarda copilul, cealalta ca partenera care si-l doreste doar pentru ea.
Probleme in relatiile de cuplu sau la locul de munca, dificultati in educarea copiilor, conflicte cu vecinii… Romanii obisnuiti se confrunta cu numeroase probleme, si de cele mai multe ori isi spun fara rezerve povestea, fie in speranta ca vor primi o solutie, fie doar pentru a-si varsa oful. Aurora Liiceanu i-a ascultat atit pe bucuresteni, in cadrul unei emisiuni de tip hotline, cit si pe cei din mediul rural, la ei acasa, in satul Surani. Subiecte tabu, obiceiuri, credinte si superstitii, toate se regasesc in povestile celor intervievati, pe care autoarea le analizeaza in incercarea de a clarifica modul in care oamenii de rind percep si se confrunta cu obstacolele vietii.