Seria de autor Octavian Paler • Editura Polirom

Publicata initial in 1976, Mitologii subiective este o carte remarcabila, scrisa in mai multe registre, care invita la reflectie. Diferitelor personaje din mitologia greaca le este alocat cite un capitol ce imbina descrierea istorica si interpretarea eseistica: prezentarea secventei mitologice este completata de comentariul autorului, pasionant, adesea surprinzator, care ne invita la o „aventura interioara”, mai importanta decit orice excursie turistica.

Un azil de batrini izolat pe malul marii, in vecinatatea unei mlastini, a unor faleze de marmura si a unui sat de pescari. Este locul in care Daniel Petric, un sculptor fara vocatie, dupa experiente lamentabile (adolescent fiind, trece printr-o scoala de corectie, apoi este internat intr-un ospiciu, ajunge si la puscarie), descopera o realitate absurda, o viata guvernata de frica, ura, denunturi, lasitati agresive, violenta si amenintare.

„Polemici cordiale este un titlu totemizat, o emblema ce a urcat lesne in transcendenta copertei, si-a cucerit independenta si se bucura de o cariera pe cont propriu. A devenit moneda de schimb cultural. Citite din perspectiva zilei de azi, Polemicile cordiale isi pastreaza prospetimea intacta. Toate, dar toate temele morale sau estetice, cu captuseala etica, problematizate in aceste eseuri (deghizate in scrisori, discursuri si convorbiri imaginare), sint pe deplin validate de si reverbereaza in prezent. Aparitia volumului marcheaza un punct de evolutie biografica si de creatie semnificativ, o rascruce. Mai actual ca niciodata, Octavian Paler nu a dat lectii, nu a lansat apeluri catre nimeni, si-a asumat lucid vulnerabilitatea. Dar aceasta vulnerabilitate incapsulata devine arma redutabila. «Pericolul civilitatii» e mai feroce decit oricind, pentru o lume in care nu se minte mai putin, ci mai cinic si mai divers, o lume in care ne traim libertatea urit.” (Nicoleta Salcudeanu)

„La Octavian Paler autobiograficul se incarca de atributele mitologicului, iar mitologia antica – transformata in utopie personala – pulseaza de dramatismul «modern» al experientei biografice. Aventuri solitare cuprinde trei trepte ale discursului de tip diaristic, fiind alcatuita practic din trei carti autonome: un Jurnal la mare, unde solitudinea protagonistului e maxima; un Contrajurnal la mare, in care o croaziera a scriitorilor pe Marea Neagra si Marea Egee deschide contemplatia solitara spre «aventura» unei calatorii nu lipsite de pitoresc si invataminte; in fine, un mai amplu Jurnal american, unde contactul cu alteritatea radicala a Lumii Noi da nastere unei naratiuni dinamice si provocatoare. Avem de-a face prin urmare cu trei ipostaze ale aventurierului solitar: contemplativul deziluzionat si nostalgic, observatorul moralist si estet, martorul critic si implicat. Nu stiu daca Octavian Paler a avut ceva de cistigat de pe urma «melancoliilor si nostalgiilor» trecutului, a inactualitatii si a iluziilor sale pierdute. Dar literatura sa, cu siguranta, a avut.” (Paul Cernat)

Viata ca o corida privilegiaza vadit, din ansamblul gloselor posibile, evenimentul. Si in ceea ce se refera la destinul autorului, si in cele ce ii implica pe eroii luptelor in arena. Multe din pasaje sint, desprinse de tematica, antologabile. Omniprezenta, exceptia nu e, asa cum ne afirma vulgata sofistica cea mai la indemina, o forma aparte de validare a regulii, pentru ca nu are aceeasi substanta cu aceasta. Una apartine, prin esenta, cazuisticii impresionante, cea de-a doua se dovedeste o forma de delimitare organica – nu de cenzura – a unui inventar practic imposibil de cuantificat. Rolul memoriei e decisiv la Octavian Paler. Iar Viata ca o corida – care debuteaza cu o exerga din uriasa baza de date aleatorii a lui Borges –constituie, in toate ale ei, doar o proba intre multe alte probe.” (Cosmin Ciotlos)

"Volumul reuneste amintiri de calatorie publicate initial in doua carti, dedicate, Egiptului si Greciei, respectiv Italiei. Vizitarea monumentelor antice ii prilejuieste autorului meditatii asupra istoriei, asupra trecerii iremediabile a timpului si asupra fragilitatii omului. Trecute prin filtrul memoriei afective si al emotiilor livresti, peregrinarile lui Paler prin Egipt, Grecia si Italia se elibereaza de impresiile mai putin placute ale voiajului in realitatea imediata, constituindu-se in tot atitea trepte simbolice catre sine." Antonio Patraș

„Apararea lui Galilei este una dintre cele mai importante carti ale lui Octavian Paler, una dintre acele carti care-i definesc profilul, natura dilematica; si este totodata un text ce da seama, in mod exemplar, despre dilemele unei epoci. Apararea lui Galilei propune ca tema de reflectie dificultatea de a opta, in conditii de represiune politica, intre a spune raspicat adevarul, cu riscul definitivei anihilari, si a-l (re)nega oficial − pentru a-l putea reafirma pe cai ocolite si mai putin primejdioase −, cu riscul de a te compromite moral in fata semenilor si in fata propriei constiinte.” (Bianca Burta-Cernat)

Publicat in 2001, dupa ce autorul a suferit un preinfarct, Desertul pentru totdeauna are forma unui jurnal cu insemnari zilnice, in care relatarea intimplarilor prezente se imbina cu intoarcerile in timp – copilaria petrecuta la poalele Muntilor Fagaras, in satul Lisa, anii de scoala si de liceu. Povestirea e intrerupta adesea de gindurile autorului, care isi marturiseste teama de moarte, greselile si regretele. Este cartea in care Paler „se dezvaluie”, o carte-bilant care poate fi citita in chei multiple.

„Don Quijote in Est este, intii de toate, o carte complexa si foarte nuantata despre identitatea romaneasca ce, dupa aproape cinci decenii in care fusese confiscata si fabricata politic, are, in sfirsit, posibilitatea de a fi reflectata de o gindire libera. Cine si cum suntem noi romanii este intrebarea obsedanta a cartii prin care aceasta se inscrie, de altfel, intr-o istorie a complexului identitar romanesc care, cel putin pentru scriitori, a inceput cu pasoptistii, a trecut prin marile dezbateri si polemici ale epocii interbelice si isi pastreaza intreaga intensitate (inclusiv temperatura inalta a interogatiilor si incertitudinilor) pina astazi.” (Sanda Cordos)

„Fie ca descrie, fie ca povesteste ori mediteaza, Paler revine mereu la trecut. O face pentru ca i se pare cea mai buna metoda de intelegere a prezentului, caci crede intr-o logica a continuitatii lumii. Iar in trecutul Mexicului gaseste zeii stranii si monstruosi ai aztecilor, povestile inspaimintatoarelor sacrificii rituale istoria cuceririi incredibile a lui CortEs... Povesteste legende. Descrie zei infricosatori si altare siroind de singe. Vede piramide in mijlocul junglei atotputernice. Face asociatii si imagineaza punti intre civilizatii. Probabil ca acesta este sensul esential al intregului parcurs prin Mexic: imboldul de a intelege o civilizatie ce nu accepta grilele de interpretare ale rationalei Lumi Vechi... “ (Radu Pavel Gheo)

Intitulat initial Un muzeu in labirint, volumul ne ofera, dupa spusele autorului, „o istorie subiectiva a autoportretului”, de la primul om care si-a vazut chipul reflectat in apa pina la artisti contemporani. Cautind esenta umana in adincul pinzelor, Octavian Paler face un studiu al naturilor creatoare, in incercarea de a intelege temperamentul artistic, felul in care acesta este transpus in linie si culoare si ajunge sa determine destinul pictorului.