Creează-ți propria ta colecție
Salvează obiecte în propriile tale colecții
Urmărește obiectele
Marchează obiectele cu propriul status
Abonează-te
Primește actualizări când sunt adăugate obiecte noi
Aruncă un ochi și pe alte colecții care s-ar putea să-ți placă.
Sortează după
„Sunt secvențe narative a căror relativă autonomie nu anulează impresia că fac parte din același întreg. Îi revine cititorului menirea de a reconstitui coerența epică, umplând golurile și refăcând legăturile latente dintre episoade și personaje, și de a descoperi «desenul din covor», dincolo de fragmentarea structurii de suprafață. Gabriela Adameșteanu construiește astfel un roman latent – formulă narativă hibridă, utilizată, printre alții, și de Milan Kundera în Ridicole iubiri...“ (Carmen Mușat)
Solidaritatea înseamnă să rămâi în mijlocul conflictelor care nu pot fi mereu rezolvate – să rămâi, cu alte cuvinte, cu ceea ce este de nerezolvat, să continui lupta împotriva formelor de putere – capitalistă, rasistă, patriarhală, transfobă – care ne neagă viețile și libertățile fundamentale, care ne-ar răpi, dintr-o singură mișcare, limbajul, dorința și capacitatea de a respira și de a ne mișca liber.
Grădinarul și moartea urmărește destinul unui om născut la sfârșitul Celui de-Al Doilea Război Mondial, care a trăit comunismul și apoi prăbușirea sa. Un om care își petrecea timpul îngrijindu-și grădina de legume, care urmărea cu bucuria unui copil mugurii pe cale să se deschidă, care desprindea cu delicatețe frunzele verzi de mentă ca să le pună peste feliile de roșii din salată.
Sorin Gherguț este unul dintre cei mai originali poeți români de azi. Nimeni nu mai privește ca el, de la firul ierbii, „problemul ăstei vieți cu care lupt“, cum scria Eminescu. Eroul său este loserul care își transformă ghinioanele în triumful unei formule poetice revelatoare și, în definitiv, înveselitoare. Dincolo de contextul social, manevrarea cuvintelor le dă micilor nuclee lingvistice o forță explozivă paradoxală și neașteptată. Brusc, banalul și transparența generează sens. Rimate hilar, ca-n numărătorile de copii, aruncate aparent „la plesneală“ ca-n muzica rap sau construite sofisticat, poemele curg cu o inconfundabilă lejeritate. „E tare, e foarte tare!“ exclami și vrei să mai citești. Mircea Cărtărescu
