n'autor · 🇷🇴

Într-o lume sfâșiată de războaie, credințe și superstiții, Haiganu, un zeu decăzut, este osândit să trăiască printre muritori. În mintea lui curge necontenit Fluviul Șoaptelor: un torent de rugăciuni, blesteme și gânduri străine, un zgomot fără sfârșit format din toate vocile lumii. De veacuri, Haiganu rătăcește continuu între ură și dorința de răzbunare și încearcă zadarnic să găsească liniștea într-o lume care nu tace niciodată. Când, însă, din adâncul acestui haos, o voce de copil îl strigă, blestemul devine chemare. Zourazi, un băiat cu sânge de vrăjitor, fuge din mâinile lui Dekibalos, un stăpân care adună copii nu pentru a-i salva, ci pentru a-i transforma în arme, în jertfe sau în monștri.

Un copil a murit. Iar lumea nu a rămas aceeași. Războiul se întinde ca o plagă: cetăți cad una după alta sub focul și cruzimea celor care au învățat să transforme oamenii în monștri. Dekibalos, Moroianu și Akarun nu mai cuceresc doar teritorii. Dezlănțuie ceva ce nu mai poate fi oprit. Dincolo de granițele lumii cunoscute, un mag proscris descoperă că există locuri în care nici zeii nu privesc. Iar acolo adevărurile nu aduc liniște.

La capătul lumii, când zeii au obosit de oameni și oamenii au uitat de zei, rămâne doar tăcerea. Iar când liniștea poate fi obținută doar prin distrugere, alegerea devine imposibilă. Haiganu, zeul osândit să trăiască printre oameni, pășește printre ruine, ritualuri crude și jocuri divine. Un rău mai vechi decât zeii înșiși se strecoară în mintea lui, iar granița dintre protector și distrugător se șterge. Alături de el, Zourazi, un om transformat în ceva ce nu mai are nume, și Păi, o regină-copil cu un popor în pribegie. În Tristețea Zeilor, romanul care încheie trilogia Haiganu, zeii se întorc unii împotriva altora, oamenii devin doar o monedă de schimb, iar lumea se apropie de o nouă cădere. Uneori, tăcerea nu înseamnă pace, ci sfârșit.

După divorțul părinților, un copil de etnie romă din cartierul bucureștean Rahova visează să fie bogat și să o facă pe mama lui fericită. În universul lui, pentru asta există trei variante: să se facă fotbalist, șmecher sau fotomodel. După ce le încearcă pe toate, copilul devenit adult are o nouă dilemă: cum face pace cu toate lumile din care a făcut parte? Și cum îi poate ajuta experiența lui pe ceilalți?

Dirijabilele brăzdează cerul, corăbiile cu orgii traversează oceane cenușii, corporațiile au înlocuit legiunile, turnurile de comunicații transmit șoapte financiare care pot ruina orașe, electricitatea nu a fost descoperită, iar informația este mai letală decât orice armă. Într-o lume alternativă în care Imperiul Roman a cucerit viitorul, Falerio Aether, fiul misteriosului magnat Amphiaraos, are dușmani peste tot: în Senat, în Bursă, în dormitor. Acuzat de fraude, urmărit de spioni, înconjurat de zvonuri și conspirații și trădat de propria amantă, fuge din Pictavi spre Noua Atlantă, în încercarea de a-și salva averea și, poate, puterea și viața.

Un roman de dragoste cu invective. În plin comunism. În socialism, studenții bucureșteni de la Medicină Militară sunt trimiși în Bărăgan pentru muncile agricole patriotice. Fiecare escapadă de la ferma Dragalina, pe ruta Ciulnița – Slobozia – Ograda, poate fi o gură de aer proaspăt, care eliberează și alimentează, dar și una care poate încătușa. Protagonistul cărții, Secundo, va simți asta pe propria piele. Pentru că, alături de „tovarășii lui de suferințe“, cu gândul constant la Baca, cea care n-are pereche, intră constant în tot soiul de… buclucuri.

O beție cuantică e un pseudo-jurnal care conține 366 de povești despre lumea în care trăim, câte una pentru fiecare zi a anului, texte scrise cu același umor și sarcasm cu care ne-a obișnuit scriitorul, dar și cu o doză sănătoasă de ireal.

Un scriitor, o profesoară, un copil, un bătrân sau o femeie tânără, toți se regăsesc în împrejurări neașteptate și experimentează strania senzație de déjà-vu, momentul acela în care în pânza realității se strecoară o fisură, care lasă să se întrevadă o altă viață.

Plecat de pe Aleea Zorilor dintr-un oraș de provincie, un tânăr ajunge să-și vadă împlinit visul de a lucra într-o redacție din marele oraș. Redacție de modă veche, unde se formează ca ziarist și unde întâlnește personaje și povești care mai de care mai seducătoare. Succesul cere sacrificii însă, prietenia, fericirea și nici măcar tinerețea nu sunt veșnice, iar totul se destramă pe măsură ce presa și însăși viața se schimbă, pe măsură ce tehnologia și indiferența înlocuiesc legăturile umane și istoriile autentice.

Octav Mavru, avocat bine-cunoscut la București, pornește, într-un moment de criză, într-o călătorie în Orient. Cu scopul de a-și (re)găsi fiul, cel de la care primește un pachet misterios, prin intermediul căruia pare că-i cere ajutorul. Nu va fi singur, ci însoțit de Beguma – o clientă de-ale lui, care își caută, la rândul ei, fiica mai mare – și de Lia, fiica mai mică a acesteia. O seamă de ghizi îi escortează, dar și protejează pe parcurs. Malalai, „fiica Afghanistanului“, cum ea însăși se autointitulează, proiectează nanoboți anticancer. Și parcurge drumul invers, dinspre Orient spre Europa, într-o altfel de călătorie, reală și virtuală, prin hățișurile internetului, cu gândul secret de a rescrie totul, pentru a îndrepta lumea. Nici ea nu e singură în încercarea ei: o acompaniază o istorie, o credință și multe personaje îndărătnice. Cum se vor intersecta aceste două călătorii? Ce le unește, ce le desparte? Și ce războaie se poartă, de fapt, pe traseul Orient – Europa și înapoi?

O lume în care lucrurile nu sunt ceea ce par. Bucureștii nu sunt București. Alexandru Robe nu locuiește în cartierul celor bogați (Dorobanți). Sau locuiește? Prieteni are: câțiva. De-o vârstă cu el. Ce vârstă? Întrebați-l. S-ar putea să nu vă răspundă. Discreția îl caracterizează; la fel, prudența în conversații publice. Femeile din viața lui? E posibil să nu-l iubească pe cât ni se spune. Mai mult? Mai puțin? Știți jocul cu petalele smulse și azvârlite în vânt? Până rămâne una singură? Ghiciți care... Alexandru Robe nu este Alexandru Robe. Neurolog? Psiholog? Profesor? Doctor? Impostor? Vrei să găsești răspunsul, nu-i așa? „Să fie Ceilalți un Urmuz mai întins? Nu, căci epica are continuitate, numai că, totodată, plot-ul e disrupt, fracturat, încărcat de trimiteri la mituri, la benzi desenate, la textele de aventuri ale copilăriei, de la Cireșarii până la Jules Verne, ba chiar și la Ion Manolescu. Mai puțin fantastic decât Buzzatti, cu o baie de emoții mai ponderate decât la Kafka, dublate de o babilonie stilistică ce tinde către Jarry, Ceilalți e mâța textuală a lui Schrödinger: un text-incertitudine, populat cu personaje ițite din magma balcanică. Deși relatează patru povești de dragoste, Ceilalți nu e un roman de dragoste, ci un text fantastic-absurd. Nimic nu e sigur, totul e instabil, iar dibăcia autorului e că, de la plot și personaje până la stilul ce amintește ici-colo de Céline, romanul e egal cu sine însuși, e coerent în dezordinea lui. Un haos bine temperat. O lectură de asediu, complicată, cronofagă; te sleiește intelectual, dar îți face un cadou: n-ai cum s-o uiți.“ Florin Chirculescu