Lecturi de vară de la Ioana Bâldea Constantinescu

Siria, 1995. Micul Aïssa merge în fiecare dimineață la școală, dezgustat de propaganda cu care sunt îndoctrinați elevii. Dar seara, se alătură unui grup de tineri instruiți de un șeic avangardist, care îi învață în secret noțiuni despre libertate, drepturile omului și democrație. Șaisprezece ani mai târziu, Aïssa orchestrează împreună cu același grup revolta care duce la revoluția siriană. În pericol de moarte și obligat să fugă din țara sa, se refugiază în Franța, purtând o povară grea.

Plasat în Berlinul de Est al anilor '80, Kairos urmărește relația pasională și profund distructivă dintre Katharina, o studentă de 19 ani, și Hans, un scriitor căsătorit de 53 de ani. Ceea ce începe ca o întâlnire întâmplătoare, plină de idealism, se transformă treptat într-un vortex al controlui psihologic, al poziției de putere, al secretelor și trădării.

După ce Marissa își pierde mama, la vârsta de șase ani, tatăl ei o duce să locuiască pe o mică insulă thailandeză din Marea Andaman. Acolo, ea leagă o prietenie profundă cu Arielle și, împreună, explorează minunile fragile ale pădurilor, recifelor și plajelor insulei. Ținându-și respirația minute în șir, ele învață să se scufunde în adâncuri, mișcându-se sincron, cu aceeași ușurință ca diavolii-de-mare pe care ajung să îi cunoască și să le dea nume. Apoi, în a doua zi de Crăciun a anului 2004, când tsunamiul din Oceanul Indian lovește țărmul, ele sunt luate de primul val și despărțite.

Volum câștigător al premiilor Duff Cooper și Lionel Gelber În 1932–1933, aproape patru milioane de ucraineni au murit de foame, după ce au fost privați în mod deliberat de hrană. Este unul dintre cele mai devastatoare episoade din istoria secolului XX. Cu autoritate și un nivel de detaliu fără precedent, Foametea roșie investighează cum s-a întâmplat acest lucru, cine a fost responsabil și care au fost consecințele. Este cea mai completă relatare publicată până în prezent despre aceste evenimente teribile.

E sfârșitul anilor ’40. Un fost sublocotenent de artilerie trăiește ascuns într-un pod, complet izolat, fiind căutat și de trupele ruse aflate în București, și de noua poliție politică. Dacă ar ieși de acolo un singur minut, și-ar pune viața în pericol și, foarte probabil, le-ar provoca destul de mult rău și tuturor celor pe care îi iubește. Privește lumea de afară fie printr-o deschizătură îngustă din chepengul cel mare al podului, fie prin chepengul cel mic din acoperiș. În această temniță în care domnesc doar frigul, praful și încremenirea, singurul lucru pe care poate să-l facă este să scrie. E leacul lui. E un antidot împotriva disperării și a nebuniei. Pune pe hârtie trăiri mai vechi și mai noi, asistă la un prezent mutilant, descrie întâmplări de pe frontul din vest și de pe frontul din est, își amintește fel și fel de povești din interbelicul bucureștean și din trecutul familiei, totul țesut pe urzeala unor cifre și numere care dau iluzia că absurdul lumii are un sens.