Cărțile lui Marian Coman

Sfârșitul lumii vine cu o șoaptă. La capătul lumii, când zeii au obosit de oameni și oamenii au uitat de zei, rămâne doar tăcerea. Iar când liniștea poate fi obținută doar prin distrugere, alegerea devine imposibilă. Haiganu, zeul osândit să trăiască printre oameni, pășește printre ruine, ritualuri crude și jocuri divine. Un rău mai vechi decât zeii înșiși se strecoară în mintea lui, iar granița dintre protector și distrugător se șterge. Alături de el, Zourazi, un om transformat în ceva ce nu mai are nume, și Păi, o regină-copil cu un popor în pribegie. În Tristețea Zeilor, romanul care încheie trilogia Haiganu, zeii se întorc unii împotriva altora, oamenii devin doar o monedă de schimb, iar lumea se apropie de o nouă cădere. Uneori, tăcerea nu înseamnă pace, ci sfârșit.

Ne vedem la capătul poveștilor. Cel mai recent roman al lui Marian Coman se deschide cu cea mai veche istorie din lume: una de iubire. Într-un prezent apropiat, Alex te trage în povestea lui și a Adei. Nu-ți lasă vreme să te înduioșezi, căci, curând, descoperi că-ți relatează ultima lor zi împreună. În paralel, îl întâlnești pe Manu, care te lasă să pătrunzi în intimitatea gândurilor sale de scriitor aflat în plină criză creativă. Cei doi îți vor fi aproape pe tot parcursul cărții, ba unul, ba celălalt, până când destinele li se întrepătrund, permanent la granița dintre realitate și ficțiune, dintre virtual și real, dintre povești. Ultima carte are, de altfel, darul acela aparte al literaturii bune: să schimbe ceva în tine la finalul lecturii.

Și dacă ești doar un personaj în cartea altcuiva? Cala, o femeie superbă și misterioasă, în jurul căreia se învârt multe dintre poveștile din carte. Sevăn, un bătăuș get‑beget dintr‑un sat uitat de lume. Fifi, o bibliotecară care face o descoperire inedită. Tanti Teofana, o ghicitoare care ascunde tot soiul de enigme și comori. Mile, un băiat dintr‑un internat, care cunoaște un secret ce va schimba totul. Acestea sunt doar câteva dintre personajele care își dau mâna și te ghidează într‑o aventură nebună, provocatoare, fără pereche. Ești pregătit să descoperi lumea cu alți ochi?

Cine îndreaptă universul, când zeii se dezlănțuie? Un copil a murit. Iar lumea nu a rămas aceeași. Războiul se întinde ca o plagă: cetăți cad una după alta sub focul și cruzimea celor care au învățat să transforme oamenii în monștri. Dekibalos, Moroianu și Akarun nu mai cuceresc doar teritorii. Dezlănțuie ceva ce nu mai poate fi oprit. Dincolo de granițele lumii cunoscute, un mag proscris descoperă că există locuri în care nici zeii nu privesc. Iar acolo adevărurile nu aduc liniște. Cea mai mare schimbare, însă, nu vine din război. Prins între vocile care nu tac și o lume care se destramă sub ochii lui, Haiganu ajunge la limita răbdării. Furia Oarbă, al doilea volum al trilogiei Haiganu, este o poveste despre război, transformare și forțe care scapă de sub control într-un loc în care mila este rară, iar ceea ce pare un dar se dovedește a fi doar o altă formă de condamnare.

Urmărește aventura fascinantă a unui cavaler dintr-un viitor aflat în regresie. Făt Frumos călăre pe mototcicleta lui zburătoare încearcă să găsească leacul care va salva lumea de o groaznică boală care cauzează mutații genetice. Albumul de colecție cuprinde aventurile complete ale lui Amatheus, apărute în revista TFB și vine în plus cu zeci de pagini de schițe, planșe, ilustrații, articole și concept art.

ntr-o lume sfâșiată de războaie, credințe și superstiții, Haiganu, un zeu decăzut, este osândit să trăiască printre muritori. În mintea lui curge necontenit Fluviul Șoaptelor: un torent de rugăciuni, blesteme și gânduri străine, un zgomot fără sfârșit format din toate vocile lumii. De veacuri, Haiganu rătăcește continuu între ură și dorința de răzbunare și încearcă zadarnic să găsească liniștea într-o lume care nu tace niciodată. Când, însă, din adâncul acestui haos, o voce de copil îl strigă, blestemul devine chemare. Zourazi, un băiat cu sânge de vrăjitor, fuge din mâinile lui Dekibalos, un stăpân care adună copii nu pentru a-i salva, ci pentru a-i transforma în arme, în jertfe sau în monștri. Pe urmele lor se dezlănțuie nu doar oameni și fiare, ci și monștri născuți din disperare, zei și magie interzisă. Lumea însăși pare să se strângă în jurul acestei întâlniri, ca și cum ar presimți că echilibrul fragil dintre divin și uman este pe cale să se frângă. Fluviul Șoaptelor nu mai este doar un blestem. Devine o chemare. Pășește în Fluviul Șoaptelor, cartea întâi a trilogiei Haiganu, un loc în care zeii nu sunt milostivi, iar copiii nu au timp să viseze pentru că învață prea devreme cum se moare.

When it comes to the Romania writers the one name that impressed me lately and that comes immediately into my mind because of this fact is Marian Coman - The Dark Wolf Fantasy Review

Hăhăielile becaliene, rânjetele tuturor cocățaților în vârful piramidei puterii, ochii lor sticloși și lacomi, îmbrânceala politică făcută de dragul unui spectacol maimuțăresc, circul ăsta ieftin pe care îl privim în fiecare zi sunt, din punctul meu de vedere, un scuipat mare și urât pe obrazul fiecăruia dintre noi. Fără rușine, suntem scuipați în față, în fiecare zi. Prin felul în care sunt cheltuiți banii publici, prin modul grotesc în care au înțeles să comunice cu noi, prin modul în care chiulesc de la muncă ori prin felul în care înțeleg să muncească.

Imaginează-ți o carte. O carte mare, de ciocolată. O carte ale cărei pagini cu miros de migdale, de cacao și unt de arahide fremătă când sunt atinse. O carte vie suspendată la granița dintre realitate și fantastic, dintre viață și moarte, dintre dragoste și ură. O carte ca o poartă miraculoasă între aici și dincolo. Poți să muști din paginile ei și o să călătorești într-o altă lume. Imaginează-ți o femeie. Nu, nu o femeie. Imaginează-ți cea mai frumoasă femeie din lume. O femeie atât de frumoasă încât, dacă ar putea, Dumnezeu însuși și-ar vinde sufletul pentru o noapte alături de ea. Doar că, ce necaz, ce mare necaz, femeia este îndrăgostită. De diavol. Imaginează-ți o fetiță. O puștoaică albă într-o șatră de țigani. O fetiță frumoasă cu o carte de ciocolată, grăbită să-și împlinească destinul.

Nopți albe, zile negre este o carte despre dragoste, cu tot ce are ea bun și rău, cu iubite care există chiar și după ce nu mai sunt, dar care pot să nu existe atunci când sunt, cu motto-uri ca acesta: „ție, pentru că știu sigur că ai existat.", de o infinită tristețe, așa cum numai dragostea poate fi în bucuria ei. Copilăria, dragostea, satul și orașul se topesc în paginile acestei cărți, dându-i carne și sânge.