Creează-ți propria ta colecție
Clonează și personalizează această colecție
Urmărește obiectele
Marchează obiectele cu propriul status
Aruncă un ochi și pe alte colecții care s-ar putea să-ți placă.
Sortează după
Roman câștigător al Booker Prize în 2023 și al Dayton Literary Peace Prize în 2024 • Finalist la An Post Irish Novel of the Year în 2023 • Desemnat, în 2023, „Cartea anului“ de către publicațiile The Guardian, The Telegraph, Financial Times, The Economist, Irish Independent, Daily Express, Daily Mirror, precum și „Alegerea editorului“ în The New York Times • Finalist la Premio Strega Europeo și la Kirkus Prize în 2024 • Nominalizat la International Dublin Literary Award în 2025. Palpitantă și originală, distopia Cântecul profetului este de o actualitate tulburătoare: democrația se poate prăbuși într-o singură noapte. În același timp, lupta unei mame pentru a-și salva familia oferă cititorului o perspectivă pătrunzătoare asupra rezilienței și iubirii necondiționate. Provocarea pe care o lansează Paul Lynch ne smulge din propria orbire, amintindu-ne cât de fragilă și de prețioasă e libertatea.
Eseu despre orbire este un roman cutremurător, o mărturie a neîncrederii autorului în societatea contemporană, incapabilă să‑şi gestioneze şi să‑şi rezolve crizele. Într‑un oraş anonim, populat de personaje fără nume, izbucneşte o epidemie de orbire. Fără o cauză aparentă, în afară de cea morală, oamenii îşi pierd rând pe rând vederea şi barbaria se instalează. Structurile politice nu pot reacţiona decât prin represiune şi curând apar lagărele. Din motive necunoscute, o singură persoană scapă de flagel – soţia medicului, cum va fi ea numită de‑a lungul romanului, cea care îi va conduce pe oameni spre lumină. „Eseu despre orbire este o imago mundi: viziunea înspăimântătoare a unei lumi tragice. De astă dată, expresia pesimismului unui scriitor al Portugaliei nu se manifestă prin obișnuitul lirism melancolic ce ne caracterizează. Va fi crudă, descărnată, nici măcar stilul nu-i va îmblânzi duritatea. Romanul nu va vărsa lacrimi pentru suferințele personajelor inventate, ci va țipa în fața acestei interminabile și absurde dureri a lumii.” (José Saramago) „O carte remarcabilă, care nu se sfiește să privească în față toate ororile secolului XX.” (The Washington Post) „Eseu despre orbire este un roman revoluționar, așa cum au fost, la vremea lor, Procesul sau Ciuma. Încă o capodoperă a lui Saramago.” (Kirkus Reviews) „Anumiți autori, printre care mă includ, privilegiază, în poveștile pe care le spun, nu istoria pe care au trăit-o sau o trăiesc (fugind astfel de capcanele confesionalismului literar), ci istoria propriei memorii, cu exactitățile și scăpările ei, cu minciunile ei care sunt în același timp adevăruri și adevărurile ei care nu se pot feri de a fi în același timp minciuni. Dacă mă gândesc bine, eu sunt numai memoria pe care o am, și aceasta este singura istorie pe care vreau și pot s-o povestesc.” (José Saramago) „Saramago este unul dintre cei mai originali și mai remarcabili scriitori europeni. Romanele lui au forța nestăvilită a ironiei, profunzimea meditației tragice și capacitatea de a transforma lucruri, sentimente și gânduri nedeslușite în cuvinte de neuitat.” (Los Angeles Times) „Opera lui Saramago se înscrie în cadrul mai vast al unei hermeneutici a memoriei, pentru care istoria reprezintă numai o «primă carte», un icon care trebuie descifrat și deconstruit.” (Mioara Caragea)
Povestea spusă în această carte de autorul de origine pakistaneză Moshin Hamid s-ar putea întâmpla în orice țară devastată de războaie civile și de terorism. Nadia - independentă și aventuroasă, dincolo de vălul ei islamic - și Saeed, un tânăr mai degrabă reținut și conservator, se întâlnesc și îndrăgostesc cu puțin înainte ca orașul lor să capituleze în fața militanților fanatici. Violențele escaladează, atentatele și moartea devin o realitate tot mai greu de ignorat, iar cei doi caută soluții să scape din acest infern. În cele din urmă, ocazia așteptată apare, dar șansele ca ei să reușească să treacă teferi dincolo sunt mici. Povestea lui Saeed și a Nadiei este poate experiența reală de viață a multor familii care decid să migreze spre Vest pentru a-și salva viețile. Dar, chiar și dacă reușesc să treacă dincolo, viitorul care îi așteaptă nu e întotdeauna cel visat, iar marginalizarea, discriminarea, sărăcia, naționalismul violent devin noile probleme pe care le au de înfruntat. „Un roman care îți taie respirația și care nu putea veni într-un moment mai potrivit.” NPR
Romanul Animalul inimii a fost încununat cu prestigiosul International IMPAC Dublin Literary Award. Patru tineri încearcă să supraviețuiască în universul totalitar românesc, cu regulile absurde, abuzurile și teroarea sa tacită. Naratoarea, Edgar, Kurt și Georg sunt în permanență hărțuiți de căpitanul Piele, supuși interogatoriilor umilitoare și împinși treptat spre un inevitabil sfârșit. În această lume, guvernată de figurile amenințătoare ale securiștilor și anchetatorilor și bântuită de siluetele fantomatice ale nebunilor orașului, cei patru tineri citesc pe ascuns literatură, se refugiază într-un limbaj cifrat, straniu ca o poezie suprarealistă, mereu cu iluzia evadării într-un Occident fantomatic. Doar trei dintre ei vor reuși să fugă, iar tentaculele Securității se vor dovedi suficient de lungi pentru a-i ajunge din urmã, cu consecințe dezastruoase pentru viețile lor. „Herta Müller este un exemplu de onestitate, iar Animalul inimii este mărturia ei. Autoarea descrie în amănunte precise, necruțătoare ce a însemnat să trăiești în România sub comunism.“ (The Washington Post)
În lumea distopică a Londrei anului 2027, oamenii au devenit incapabili să se reproducă, din motive necunoscute, ceea ce înseamnă că specia umană se îndreaptă spre o extincție iminentă. Marea Britanie este singura societate civilizată rămasă pe planetă, fapt care a atras numeroși imigranți; drept urmare, țara s-a transformat într-un stat polițienesc pentru a gestiona afluxul de străini, aceștia fiind plasați în tabere de refugiați. Theo Faron, un funcționar guvernamental mărunt și fost activist, este contactat de gruparea „Peștii” (The Fishes) — considerată o organizație teroristă — condusă de fosta sa soție, Julian Taylor. Cei doi nu s-au mai văzut de aproape 20 de ani, de când căsnicia lor s-a destrămat în urma morții fiului lor, Dylan, în timpul pandemiei de gripă din 2008. Deși „Peștii” au recurs în trecut la tactici teroriste în lupta lor împotriva statului pentru drepturile imigranților, Julian dă asigurări că, în prezent, gruparea își câștigă susținătorii exclusiv prin dialog cu oamenii. Ea îi cere lui Theo să-și folosească relațiile pentru a obține documente de călătorie pentru o tânără imigrantă pe nume Kee, care trebuie să ajungă pe coastă. Deși inițial reticent din cauza dificultății demersului, Theo acceptă să-i facă această favoare lui Julian, cu condiția ca el să o însoțească pe Kee în călătoria ei. Pe măsură ce înaintează, Theo află tot mai multe detalii despre situația actuală: motivul pentru care Kee trebuie să ajungă pe coastă, faptul că nimeni din grup nu știe dacă destinația finală există cu adevărat, precum și faptul că viețile lor — a lui și a lui Kee — sunt în pericol mult mai mare decât a anticipat el la începutul călătoriei. În cele din urmă, singura misiune a lui Theo devine aceea de a o ajuta pe Kee, cu orice preț, pentru a asigura supraviețuirea speciei umane.
Gerd Wiesler este ofițer în Stasi, poliția secretă din Germania de Est. Filmul începe în 1984, când Wiesler asistă la o piesă de teatru scrisă de Georg Dreyman, considerat de mulți drept exemplul suprem de cetățean loial. Wiesler are presimțirea că Dreyman nu poate fi atât de ideal pe cât pare și consideră că se impune supravegherea acestuia. Ministrul Culturii își dă acordul, însă abia ulterior Wiesler află că ministrul îl vede pe Dreyman drept un rival și râvnește la partenera acestuia, Christa-Maria. Cu cât petrece mai mult timp ascultându-i, cu atât începe să prindă drag de ei. Ofițerul Stasi, altădată rigid, începe să intervină în viețile lor într-un mod pozitiv, protejându-i ori de câte ori are ocazia. În cele din urmă, acțiunile lui Wiesler ies la iveală; deși nu există dovezi ale vreunei abateri, el ajunge să presteze munci de jos – până când se întâmplă ceva de necrezut.
După ce se mută în regiunea Podlasie, psiholoaga Julia (Maja Ostaszewska) devine, fără voia ei, martoră și participantă la evenimente dramatice la granița dintre Polonia și Belarus. Conștientă de riscuri și de consecințele legale, ea se alătură unui grup de activiști care îi ajută pe refugiații ce își duc traiul în pădurile din zona aflată sub stare de urgență. În același timp, o familie siriană care fuge din calea războiului civil, însoțită de un profesor afgan – neștiind că sunt, de fapt, pioni într-o manevră politică a autorităților din Belarus – încearcă să ajungă la granițele Uniunii Europene. În Polonia, destinul îi aduce laolaltă cu Julia și cu tânărul polițist de frontieră Jan (Tomasz Wlosok). Evenimentele care se desfășoară în jurul lor îi vor obliga pe toți să-și pună, din nou, o întrebare fundamentală: ce înseamnă, de fapt, umanitatea?
Un jurnalist american a stat de vorbă după război cu germani obișnuiți, care nu se consideraseră niciodată nazisti. Descrie exact ce arată și Prophet Song: schimbarea e atât de graduală, încât nu există o zi în care să simți că „acum trebuie să faci ceva”.
O conversație care folosește analiza lui Arendt drept fereastră către prezentul nostru. Împreună cu Applebaum, se discută despre modul în care „singurătatea radicală” pune bazele autoritarismului; despre ceea ce Putin și Trump înțeleg cu privire la natura umană – aspecte care le scapă majorității liberalilor; despre forța de seducție a unor grupări precum QAnon; despre felul în care propaganda modernă se hrănește dintr-o combinație de naivitate și cinism; despre posibilitatea ca însăși logica liberalismului să facă societățile vulnerabile la impulsuri totalitare; despre motivele pentru care încercările politicienilor populiști de a submina morala convențională s-au dovedit atât de atractive în democrațiile liberale occidentale; despre modul în care ideologia „economismului” îi împiedică pe liberalii occidentali să vadă vulnerabilitățile profunde ale propriilor societăți; despre ce ar trebui să facă liberalii altfel pentru a contracara ascensiunea autocrației la nivel global – și multe altele.
