Creează-ți propria ta colecție
Salvează obiecte în propriile tale colecții
Urmărește obiectele
Marchează obiectele cu propriul status
Abonează-te
Primește actualizări când sunt adăugate obiecte noi
Aruncă un ochi și pe alte colecții care s-ar putea să-ți placă.
Sortează după
Ultima vară în oraş e un roman al marilor ratări, îmbibat de melancolie, tristeţe şi dezabuzare, în decorul luminos al Romei de la sfîrşitul anilor 1960. Protagonistul său, Leo Gazzarra, a plecat în tinereţe din Milano şi acum trăieşte din expediente, căci îi lipseşte dorinţa de a reuşi, de a parveni într-o lume aparent plină de oportunităţi. Intelectual rafinat, dar lipsit de morgă, cuceritor, dar fără a se implica niciodată prea tare, alcoolic, dar dispus să renunţe la băutură, Leo este un ratat prin opţiune, pentru care ratarea devine o artă. Iar cînd ajunge să o cunoască pe fascinanta Arianna, între cei doi începe o poveste de iubire sfîşietoare, cu avansuri şi ezitări, ca într-un tangou tensionat al dorinţei, al cărei final nu e nici o clipă previzibil. Roman al refuzurilor şi neîmplinirii, al însingurării în mijlocul mulţimii şi al luminoasei frumuseţi romane, Ultima vară în oraş este o carte de excepţie, cu un destin excepţional.
Bonjour tristesse urmăreşte peripeţiile lui Cécile, o adolescentă care încearcă să înţeleagă şi să controleze lumea din jur. Ea îşi petrece vacanţa de vară pe ţărmul Mediteranei, împreună cu tatăl ei şi cu iubita acestuia, Elsa, o tînără frivolă, ahtiată după viaţa mondenă, cu care fiica se înţelege excelent. Dar lucrurile se complică atunci cînd în vizită soseşte Anne, veche prietenă a mamei răposate, o femeie stilată, cultă, responsabilă, de care tatăl ei se îndrăgosteşte nebuneşte şi cu care decide să se căsătorească. Deşi o admiră pe Anne, fata de numai 17 ani îşi vede ameninţată viaţa uşuratică, palpitantă şi voluptuoasă, aşa că ţese împreună cu iubitul ei, Cyril, o intrigă amoroasă prin care Anne să decadă în ochii tatălui şi Elsa să revină în viaţa acestuia.
Manual pentru femei de serviciu" adună cele mai bune pagini ale legendarei scriitoare de proză scurtă Lucia Berlin, declarată o senzație literară și o revelație a ultimilor ani. Această autoare extraordinară s-a inspirat pentru multe dintre povestirile ei din propria viață. Unul dintre fiii ei spunea, după moartea ei: „Mama a scris povești adevărate, nu neapărat autobiografice, dar pe-aproape.“ Cele patruzeci și trei de povestiri reunite în acest volum-eveniment stau mărturie. Traumele copilului abuzat, experiențele greu de imaginat ale unei tinere femei dependende de alcool, efortul de a-și crește și educa cei patru fii, relația dezastruoasă cu o mamă și ea alcoolică, clinicile de dezintoxicare, amorurile eșuate, muncile insolite pe care le prestează sunt toate ecouri ale unei vieți adevărate.
Într-o zi de vară, tînărul Elio asistă la sosirea unui nou rezident la vila italiană a părinţilor săi de pe ţărmul Mediteranei: Oliver, un universitar american de aproape treizeci de ani. Oliver este fermecător, rafinat, plin de vitalitate și cucerește pe toată lumea. Între el și Elio, care are șaptesprezece ani și trăiește din plin tulburările vîrstei, se naște o relaţie de prietenie capricioasă, ce pare să aștepte doar un prilej pentru a se transforma în ceva mai profund. Tensiunea acumulată treptat între cei doi are nevoie doar de momentul potrivit să se elibereze în atmosfera de vacanţă lipsită de griji de pe Riviera italiană. Strigă-mă pe numele tău este o poveste despre jocurile și focurile pasiunii trăite cu înfiorarea tinereţii. Relatată din perspectiva tînărului Elio, cu o dozare impecabilă a evoluţiei sentimentelor și cu scene de o frumuseţe la fel de copleșitoare ca aceea a decorului mediteraneean, istoria acestei pasiuni trăite sub semnul efemerităţii cucerește prin sinceritate, vitalitate, prin melancolica privire retrospectivă asupra unei lumi pierdute.
„Tatiana Țîbuleac a reușit un tur de forță cu acest prim roman al ei. Începutul, un overflow de imagini furioase și hipnotice, aduce bine cu Portocala mecanică de la un punct încolo, furia începe să se domolească, înlocuită de o visătorie paranoidă coagulată în jurul figurii mamei, generând la foc continuu fraze cu nimic mai prejos decât cele ale Aglajei Veteranyi; iar ultima treime a romanului, în care o mamă bolnavă de cancer și un fiu așteaptă moartea împreună – ei bine, pentru intensitatea ei atât de particulară nu îi pot găsi Tatianei Țîbuleac vreun corespondent. Scurt și intens, romanul ei splendid impune o prozatoare de la care am cele mai mari așteptări." (Radu Vancu)
