Lecturi de vară de la Editura Nemira

Când viața îți trece prin fața ochilor, în ce punct al ei decizi să te oprești? Nimeni nu poate schimba trecutul, dar Trenul de la miezul nopții te poate duce acolo. Îți oferă șansa de a retrăi momentele cele mai importante din viața ta. De a revedea ce fel de om ai fost cu adevărat. Wilbur și-a petrecut cele mai frumoase zile alături de Maggie, iubirea vieții lui. În luna de miere petrecută la Veneția. Înainte să strice totul. Abia acum își dă seama cât de tare și-ar dori să poată schimba trecutul, indiferent care ar fi prețul pe care ar trebui să-l plătească... O poveste de dragoste magică, despre călătorii în timp, desprinsă din universul Bibliotecii de la miezul nopții.

Pisicile sunt întotdeauna tratamentul perfect. Ascunsă într-o clădire veche, la capătul unei străduțe înguste din Kyōto, Clinica pentru boli de suflet a doctorului Kokoro poate fi găsită doar de cei care se află într-o situație dificilă și au cu adevărat nevoie de ajutor. Misterioasa clinică le oferă un tratament unic celor care îi trec pragul: în loc de medicamente, le sunt prescrise pisici. Această rețetă neobișnuită stârnește adesea nedumerire, însă atunci când tratamentul este urmat întocmai, viețile pacienților ajung să se schimbe într-un mod remarcabil, călăuziți de pisicile lor jucăușe, pline de empatie, uneori sfidătoare, însă întotdeauna înduioșătoare. Puterea legăturii dintre oameni și animale se dezvăluie treptat: un om de afaceri demoralizat descoperă o bucurie neașteptată în munca fizică, o fetiță încearcă să navigheze prin labirintul relațiilor cu colegii, un bărbat de vârstă mijlocie se luptă să rămână relevant acasă și la serviciu, o creatoare de genți trecută prin viață caută echilibrul emoțional, o gheișă nu reușește să se desprindă de amintirea pisicii pierdute Pe măsură ce pacienții clinicii își confruntă frământările sufletești și caută împăcarea cu ei înșiși, micile lor companioane feline îi ghidează spre vindecare, autodescoperire și speranță.

Sfârșitul lumii vine cu o șoaptă. La capătul lumii, când zeii au obosit de oameni și oamenii au uitat de zei, rămâne doar tăcerea. Iar când liniștea poate fi obținută doar prin distrugere, alegerea devine imposibilă. Haiganu, zeul osândit să trăiască printre oameni, pășește printre ruine, ritualuri crude și jocuri divine. Un rău mai vechi decât zeii înșiși se strecoară în mintea lui, iar granița dintre protector și distrugător se șterge. Alături de el, Zourazi, un om transformat în ceva ce nu mai are nume, și Păi, o regină-copil cu un popor în pribegie. În Tristețea Zeilor, romanul care încheie trilogia Haiganu, zeii se întorc unii împotriva altora, oamenii devin doar o monedă de schimb, iar lumea se apropie de o nouă cădere. Uneori, tăcerea nu înseamnă pace, ci sfârșit.

Cine îndreaptă universul, când zeii se dezlănțuie? Un copil a murit. Iar lumea nu a rămas aceeași. Războiul se întinde ca o plagă: cetăți cad una după alta sub focul și cruzimea celor care au învățat să transforme oamenii în monștri. Dekibalos, Moroianu și Akarun nu mai cuceresc doar teritorii. Dezlănțuie ceva ce nu mai poate fi oprit. Dincolo de granițele lumii cunoscute, un mag proscris descoperă că există locuri în care nici zeii nu privesc. Iar acolo adevărurile nu aduc liniște. Cea mai mare schimbare, însă, nu vine din război. Prins între vocile care nu tac și o lume care se destramă sub ochii lui, Haiganu ajunge la limita răbdării. Furia Oarbă, al doilea volum al trilogiei Haiganu, este o poveste despre război, transformare și forțe care scapă de sub control într-un loc în care mila este rară, iar ceea ce pare un dar se dovedește a fi doar o altă formă de condamnare.

ntr-o lume sfâșiată de războaie, credințe și superstiții, Haiganu, un zeu decăzut, este osândit să trăiască printre muritori. În mintea lui curge necontenit Fluviul Șoaptelor: un torent de rugăciuni, blesteme și gânduri străine, un zgomot fără sfârșit format din toate vocile lumii. De veacuri, Haiganu rătăcește continuu între ură și dorința de răzbunare și încearcă zadarnic să găsească liniștea într-o lume care nu tace niciodată. Când, însă, din adâncul acestui haos, o voce de copil îl strigă, blestemul devine chemare. Zourazi, un băiat cu sânge de vrăjitor, fuge din mâinile lui Dekibalos, un stăpân care adună copii nu pentru a-i salva, ci pentru a-i transforma în arme, în jertfe sau în monștri. Pe urmele lor se dezlănțuie nu doar oameni și fiare, ci și monștri născuți din disperare, zei și magie interzisă. Lumea însăși pare să se strângă în jurul acestei întâlniri, ca și cum ar presimți că echilibrul fragil dintre divin și uman este pe cale să se frângă. Fluviul Șoaptelor nu mai este doar un blestem. Devine o chemare. Pășește în Fluviul Șoaptelor, cartea întâi a trilogiei Haiganu, un loc în care zeii nu sunt milostivi, iar copiii nu au timp să viseze pentru că învață prea devreme cum se moare.